Comuna Viişoara este situată în extremitatea nord-estica a ţarii şi a judeţului Botoşani, din care face parte, învecinându-se la sud-est cu localitatea Coţuşca, la sud cu Nicolae Bălcescu şi Seliştea, la vest cu Lişmăniţa şi Ieşanca, la nord-vest cu Păltiniş, la nord cu Horodiştea si Rădăuţi-Prut, la nord-est cu Miorcani, iar la est cu râul Prut care conturează şi graniţa estică a României.
COMUNA VIIŞOARA
Cel dintâi nume al satului cu siguranţă este derivat dintr-un antroponim sau paronim balş, băloş .
Prima menţiune documentară a satului Băloşan întâlnită este din iunie 1609 când Gheorghe Pârcălabul cotinului dă o mărturie lui Lupu din Băloşani , care a venit cu martori din împrejurmui şi răzeşi din satul Băloşăni pentru a stăpâni ,, o parte din ocină în ostrovul , între iazul cel mare cu loc de moară în băloşani pe Volovăţ “ , parte cumpărată de tatăl lui Lupu , Ioan Vătavul , ,,de la bătrânul Boldor , de la fratele lui Vâscan şi de la sora lor Teta “ .
Pe data de 11 iunie 1625 se aleg părţile de muşie a lui Pintili Barbovschi şi Ionaşcu Cămăraşu din sat din Băloşeni: ,, lui Barbovschi trii părţi din giumătăţi din sat , parte doi sus şi a parte de giumătate disatu lui Ionaşcu Cămăraşu lui cu oamenii lui , parte de sus”
Acest document impune clarificări : Pintilii Barbovschi a ajuns stăpân în moşia Băloşan prin căsătoria sa cu Dumitra fiica lui Onciu Daliţchi , descendent din a V a generaţie din Mihail de la Dorohoi , unul dintre marii boieri ai Moldovei cu un loc important în sfatul domnesc (1935-1434) . În 1625 Barbovschi stăpânea trei pătrimi din jumătate de sat , parte de sus(Vest) , dar în 1645 stăpânea jumătatea de jos (Est) , a satului Băloşani şi jumătate din satul Coţuşca . O altă parte a moşiei Baloşani era în stăpânire răjoşească . La 14 martie 1851 este datată cartea de la Vasile Vodă întărind stăpânirea lui Pintilie Barbvoschi şi femeiei sale Maria pe occinele lor o jumătate din satul Băloşeni . Este vorba despre jumătatea de jos (Est) a moşiei satului .
În 1803 satul Bivolul este menţionat în stăpânirea vornicului Constantin Paladi. Denumirea satului de Bivol apare de la legenda cu bivolul înnecat în iazul satului. În jurul anunului 1890 satul purta numele de Bivolul Mare. Satul avea 200 de familii şi 800 de locuitori. Numele Viişoara s-a dat satului după 1965 datorită faptului că pe terenurile din Bodeasa şi chiar în satele comunei Viişoara erau plantate preponderent plantaţii de vie.
În prezent comuna Viişoara este formată din satele Viisoara Mare, Viişoara Mică şi Cuza-Vodă.
BISERICA SFINŢII ARHANGHELI MIHAIL ŞI GAVRIIL VIIŞOARA
SCURT ISTORIC
Biserica din satul Viişoara Mare se confundă cu însăşi vechimea localităţii, datând din anul 1725 . În Marele Dicţionar Geografic al României (1892 vol. I , referitor la biserica locală se afirmă că ,, nu se ştie de cine şi când a fost făcută”) .
Biserica ,,Sf. Arhangheli” este situată pe partea de nord a localtităţii , pe malul pârâului şi iazului Volvăţ ,fiind construita din bârne lipite cu lut si acoperită cu şindrilă . Lângă Serafimi , în anul 1801 bisericii i s-a adăugat un turn clopotniţă din scândură , unde au fost instalate clopotele . În perioada 1890-1892 biserica a fost reparată exclusiv cu cheltuielile sătenilor, dată la care a fost reacoperită cu şindrilă de Ion Stoleru .
În 1893 catapeteasma bisericii a fost repictată în ulei de către Ion Munteanu , din Darabani, pe cheltuielile localnicului Gheorghe V. Enache..
În anul 1898 a fost amenajată clopotniţa exterioară din scânduri , în care au fost mutate clopotele bisericii. Clopotol mare a fost donat de către sătenii Ion Roman şi Timofte Paraciuc din Viişoara Mică, iar cel mic reprezintă donatia preotului paroh Iordache Romanescu, după cum apare specificat într-un document din anul 1895.
Pe clopotul mare se poate citi numele turnătorului Alexandru Pireanu , însă fără data execuţiei .
În anul 1924, biserica a fost din nou acoperită cu şindrilă, iar pereţii au fost consolidaţi cu furci de stejari, pe cheltuielile sătenilor, în frunte cu primarul Haralambie Popovici şi învăţătorul Vasile Enache . Lucrările respective au fost executate de către lemnarii Ilie Amarandei şi Zamfir Sava Horodnicu .
În anul 1935 acelşi lemnar Zamfir Sava Horodnicu, ajutat de Petru Cîrneală , au dublat bolta bisericii cu scândură, au îmbrăcat pereţii cu scândură şi au amenajat străniile. Ulterior, biserica a fost revopsită pe seama sătenilor Alexandru Th. Ciopec şi Petru Ciobanu din Viişoara Mică. În aceeaşi perioadă au mai fost aplicate patru picturi în ulei pe pânză în naos , executate de către pictorul Ion Gereletechi din Târgul Herţa . Renovările au început în anul 1935 si au fost suportate de către locuitorii comunei Viişoara si de catre Prefectura fostului judeţ Dorohoi care a contribuit cu un ajutor de 12.000 lei .
În anul 1962 prin purtarea de grija a sătenilor şi mai ales a domnişoarei Angela Th. Băeşu, biserica şi clopotniţa precum şi capela din Viişoara Mică,au fost acoperite cu tablă zincată, lucrarile fiind executate în mod gratuit de către fraţii Profir, David, Gheorghe şi Florea Z, S. Horodincu , fraţii Gheorghe şi Constantin N. Soceanu , apoi Gh. C. Creţu şi Radu Gh. T. Gavril . În acelaşi an , Ioan Ursache a curăţat şi reparat catapeteasma şi alte icoane din sfantul lacas.
PREOŢI SLUJITORI
De-a lungul timpului , biserica parohială ,,Sf.Arhangheli” a fost deservită de către preoţii: Gavriil Midoschi , Vasile Midoschi , Haralambie Berejan .,Iordache Romanescu , Gheorghe Serghie , Ioan Sârghie , Gheorghe Popescu , Grigorie N. Baz , Ieromonah Isaia Dragomirescu de la Mănăstirea Gorovei , Petru Gh. Suditu (2 dec. 1924-14 iun. 1981), Gheorghe Bobu , care a construit casa parohială cu ajutorul sătenilor şi al Mitropoliei , iar din 1986 de către preotul Ştefan Dolgu.
Începând cu anul 1995-2000 , parohia Viişoara a fost păstorită de preotul Benone Chelaru,iar din anul 2001, luna august si pana in prezent de catre preotul Condurache (Mihail) Marius Catalin.
NOUA BISERICĂ
În anul 2000 P. S. Calinic Botoşăneanul a sfinţit locul unde avea să se pună piatra de temelie a noii Biserici cu hramul ,,Învierea Domnului” şi ,,Sf. Teodora de la Sihla”.
Începând din anul 2001 ,Pr. Condurache Marius împreună cu membrii Consiliului Parohial au continuat demersurile pentru construcţia noii biserici. În anul 2002, luna august, s-a turnat temelia noii biserici, iar in perioada 2002-2012 cu ajutorul Bunului Dumnezeu, a enoriasilor, Mitropoliei, Primăriei Viişoara şi al numeroşilor sponsori,s-au ridicat zidurile, s-a acoperit şi sau finalizat tencuielile exterioare. Printre sponsorii principali amintim pe Savescu Dorel, Constantin Contac, Epure Danut, Mihai Baz, epitrop Rambu Viorel, Hliban Dan, Spaiuc Filica, Grigoras Gheorghe şi alţii.
Turnul clopotniţei, gardul bisericii, tencuielile interioare, montarea catapetesmei cu icoane donate de credincioşii iubitori de Hristos sunt în curs de finalizare, iar pictura este în fază de proiect .
Prin aceste lucrări vizibile credincioşii viişoreni şi-au manifestat un ataşament deosebit faţă de cultul ortodox prin participarea lor activă, persoanlă şi directă la toate formele lui.
Biserica este şi rămâne centrul şi sufletul comunităţii creştine.
Toate acestea sunt dovada lucrării în virtutea ascultării canonice, a dragostei creştine şi a respectului faţă de cele sfinte. Ele constituie în acelaşi timp dovada unei înalte şi adevărate vieţi duhovniceşti, plămădită, răsărită şi cultivată de 2000 de ani pe pământ românesc, care a odrăslit şi a hrănit sfinţi şi care a păstrat unitatea de credinţă şi cea naţională a fiilor ei .
